Fondatorii AMR

Gheorghe Polizu (1819 - 1886)
 
Gheorghe Polizu ramâne în constiinta medicala româneasca o personalitate marcanta ce a amprentat evolutia scolii medicale românesti. Astfel, dupa finalizarea studiilor la Berlin a fost medic primar la spitalele "Marcuta"(1851) si "Filantropia"(1852). Dupa 10 ani de pregatire medicala devine primul profesor de anatomie-fiziologie  si decan al Facultatii de Medicina din Bucuresti (1869-1880). A imbogatit biblioteca medicala prin traducerea si adaptarea tratatului de anatomie descriptiva al profesorului Hyrtl la care a adaugat notite proprii despre fiziologie: "Prescurtare de anatomie descriptiva, cu scurte notite care deslusesc tot ce se petrece in om" (1859). Gheorghe Polizu fondeaza în 1865  publicatia medicala "Gazeta medicala" si apoi "România medicala" în 1875 lasând posteritatii o serie de lucrari ca "Mica chirurgie (1844)" si "Elemente de fiziologia omului" (1861). Meritele sale deosebite îi aduc titlul de Membru de Onoare al Societatii Academice Române, devenita apoi Academia Româna.  


Nicolae Kretzulescu (1812-1900)

Dupa deschiderea Facultatii de Medicina din Paris în 1839, Nicolae Kretzulescu si-a inceput cariera medicala ca "medic de despartamant" la "culoarea de negru" din Bucuresti, si apoi în Spitalul Pantelimon (1847). Dupa exilul în Imperiul Otoman , în 1855 ajunge efor al spitalelor din Bucuresti. De-a lungul anilor detine functii importante: ministru la departamentul din Launtru, ministru de Finante, ministru de Interne, ministru de Justitie. În 1859 devine Presedintele Consiliului de Ministri, iar din 1880 detine titlul de trimis extraordinar si ministru plenipotentiar la Roma, St. Petersburg si Paris. Este initiatorul învatamântului medical în Muntenia si unul dintre cei mai ardenti stimulatori ai vietii stiintifice Mica Chirurgie de la "Coltea" în ianuarie 1842. Un medicale din a doua jumatate a secolului  XIX. Prin eforturile sale (si ale lui Carol Davila) s-a deschis Scoala de an mai târziu întocmeste primul "Manual de anatomie descriptiva" în care pune bazele terminologiei anatomice românesti. Activitatea prodigioasa îl desemneaza membru titular al Societatii Academice Române (1871) si Presedinte al Academiei Române (1895-1898). A functionat ca primul Presedinte al Asociatiei Medicale Române între 1857-1860.


Carol Davila (1828 - 1884)

Carol Davila, medic si farmacist român de origine franceza reprezinta o personalitate coplesitoare si determinanta pentru destinul medicinii moderne.

Proaspat absolvent al Facultatii de Medicina din Paris, soseste în Bucuresti în 1853 si ramâne pentru tot restul vietii modelând viata medicala româneasca. Eforturile sale remarcabile si proiectele de reforma îndraznete sunt admirate si sustinute sub patru domnii.

Merite nepretuite i se aduc pentru organizarea serviciului sanitar militar si civil, a serviciului românesc de ambulante, pentru înfiintarea unei scoli de mica chirurgie. Generalul Carol Davila devine în 1869 fondatorul Facultatii de Medicina si Farmacie care astazi îi poarta cu mândrie numele. Întemeiaza, alaturi de Kretzulescu si Polizu) învatamântul farmaceutic si pe cel veterinar, fondeaza - Asociatia Medicilor Români(1857), Societatea de cruce rosie - reviste de specialitate („Monitorul medical", „Gazeta spitalelor"), organizeaza conferinte medicale si tine prelegeri cu demonstratii experimentale, introduce concursurile medicale si stagiile obligatorii în spitale. Ajuta la înfiintarea Gradinii botanice din Bucuresti, stinge în diferite regiuni ale tarii epidemii grave, calatoreste si inspecteaza spitale, participa la Expozitia Universala de la Viena din 1873 cu un compartiment medical al României, iar în 1861 creeaza primul azil pentru orfani.

Patriotismul si eforturile sale neobosite pentru tara sa adoptiva îi sunt recunoscute în 1868 când i se acorda cetatenia româna. Principele Carol spune: Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.


 



Copyright © 2009 Asociatia Medicala Romana
Concept and Web Design by WebCell.ro

Valid CSS!